Meditatie cu Osho Rajneesh
"Trebuie
să inţelegeţi clar in ce măsură gandirea şi meditaţia sunt antinomice. Prima se
dirijează spre ceea ce este exterior şi străin de cel care gandeşte. Cealaltă
se intoarce spre interior. Raţiunea este unealta potrivită pentru a inţelege
tot ceea ce este altceva decat voi inşivă. Meditaţia este calea cunoaşterii de
sine. Confuzia dintre cele două noţiuni este frecventă; ţin să vă atrag atenţia
că este o gravă eroare. Meditaţia este starea non-acţiunii. Ea inseamnă “a fi”
şi nu “a face”, repaosul luminos in echilibrul inalterabil pe care il
constituie centrul fiinţei noastre.
Acţionand,
(a gandi este un act, o acţiune) intraţi in contact cu lumea fenomenelor
trecătoare, muritoare, lumea non-Eului. In non-acţiune regăsiţi centrul,
adevăratul vostru Eu. Nu vă cunoaşteţi propria esenţă, deoarece sunteţi tot
timpul ocupaţi şi agitaţi. Nici măcar nu o mai presimţiţi şi această amnezie
suscită şi intreţine angoasa. Corpul vostru cere o destindere şi şi-o procură
dormind, dar mentalul nu abdică niciodată. Treji, gandiţi; adormiţi, visaţi.
Sunteţi abrutizaţi şi aţi uitat cine sunteţi. Este de mirare, dar aşa se
intamplă. V-aţi rătăcit, dar nu in mulţimea oamenilor şi a lucrurilor, ci in
mecanismul intelectului vostru, in grijile şi activităţile voastre curente.
V-aţi rătăcit in capul vostru.
Meditaţia vă va salva
din această infrangere, din singurul infern care există. Reţineţi că ea
inseamnă non-acţiune, non-mental, sau altfel spus pace totală şi vid mental.
Faptul că mă străduiesc să vă invăţ non-acţiunea poate să vă pară ciudat. A vă
invita la practica absenţei acţiunii este intr-adevăr ceva curios, cuvintele
sunt nepotrivite, ele sunt concepute pentru a exprima acţiunea şi nimic
altceva; nici un limbaj nu poate reflecta sufletul. Cum ar putea instrumentul
zgomotului mental să redea mulţumirea sufletească care este ceva inefabil, cum
ar putea să redea liniştea Divină? Deşi termenul sugerează un fel de
iniţiativă, meditaţia nu are nimic de-a face cu acţiunea. Nu aş putea spune că
o practicam, ci că mă aflam în ea. Este ca un fel de dragoste. Nu poate fi
provocată, dar pot spune că sunt indrăgostit. Este vorba despre un fel de a fi
şi nu despre un act."
"Incotro
este orientată atenţia voastră in acest moment? Ce priviţi, ce conştientizaţi?
Observaţi-vă cu atenţie. Veţi constata că privirea voastră tinde către
exterior. Gandurile voastre se invartesc neobosit in jurul lucrurilor lumii.
Inchizand ochii, nu vă eliberaţi. Formele şi imaginile sunt imprimate in
mentalul vostru şi vă obsedează chiar şi cand dormiţi. Gandurile voastre
repercutează obiectele, sunt ecoul lor. Deşi pare interioară, lumea gandurilor
este tot exterioară, căci eul sau falsa voastră identitate este un fel de corp
străin care se află in voi. Martorul percepe ego-ul la fel precum percepe
celelalte obiecte. Numai cel care percepe este interior. Incercaţi să
inţelegeţi că fiind invadaţi de obiectele exterioare, nu sunteţi impiedicat să
vă cunoaşteţi sinele. Barajul este ridicat doar de gandurile voastre. Un obiect
poate să vă posede sufletul? Nu. El nu poate absorbi decat un alt obiect.
Sufletul
este incercuit de idei. Energia voastră, focul conştienţei voastre se
dispersează, se refractează in ganduri. Reflecţiile şi numai ele vă inchid şi
vă izolează, vă indepărtează de esenţă, de condiţia voastră originară. Scopul
este acela de a-ţi regăsi starea de vacuitate, de puritate naturală; este un
eveniment revoluţionar.
Ce
trebuie să faci? Să examinăm mai intai geneza gandurilor. Veţi invăţa astfel să
le goniţi incă de la inceput. Mulţi cercetători spirituali se luptă cu
gandurile lor, inainte de a le fi sesizat provenienţa. Niciodată mentalul nu va
fi stăpanit in acest fel. Singurul rezultat posibil este nebunia.
Este
exclus să suprimi gandurile, deoarece ele se reconstituie in mod constant. Ele
seamănă cu şarpele mitologic, cu Hidra din Berna. Acest monstru avea şapte
capete care creşteau pe măsură ce le tăiai. Nu vă cer să vă combateţi
gandurile, deoarece ele se sting singure in orice moment. Ele nu durează
niciodată mult, din contra, inlănţuirea lor, ideaţia, işi urmează cursul
neobosit. Reflecţia odată stinsă, este inlocuită de alta. Procesul este extrem
de rapid şi tocmai aceasta constituie nodul problemei. Drama nu vine din
moartea unui gand, ci din renaşterea sa imediată. Să nu incercaţi să vă opuneţi
ideilor voastre, incercaţi să inţelegeţi mecanismul care le generează şi pe acesta
trebuie să-l stăpaniţi. Nu va fi greu dacă inţelegeţi cu adevărat despre ce
este vorba şi reţineţi că a te opune formărilor mentale este o luptă fără
sfarşit. Spiritul va continua inexorabil să vă tortureze. Veţi fi invinşi.
Repet: gandurile nu sunt duşmani. Demonul este cel care le generează şi vi le
trimite neancetat.
Impunandu-le
un fel de regularitate a naşterilor, le veţi goni de indată ce apar neinvitate.
Dacă nu mergeţi la izvor, valul ideaţiei vă va supune cu multă uşurinţă,
oricare ar fi eforturile voastre. In consecinţă nu vă ocupaţi de formulările
voastre mentale. Impiedicaţi spiritul de a le mai produce. Ştiţi că intelectul
este instabil. Cu alte cuvinte, ideea abia născută, trece şi dispare.
Interzicandu-i să vă mai inoportuneze, vă economisiţi violenţa pe care o
implică distrugerea sa.
De
unde vine un gand? Concepţia şi naşterea sa rezultă din reacţiile noastre la
ceea ce nu suntem noi. Intreaga responsabilitate a ideaţiei le incumbă,
deoarece ripostăm maşinal şi mental la evenimentele şi lucrurile lumii
exterioare. Să luăm un exemplu. Contemplaţi o floare. A privi nu inseamnă a
gandi. Dacă continui să privesc şi nimic mai mult, mentalul meu rămane pur. Dar
dacă reacţionez spunand: “Ce floare frumoasă!” – un gand se interpune
intre floare şi mine. Din contră, dacă vibrez şi răspund fără a reacţiona, dacă
mă absorb in contemplare, văd frumuseţea florii şi mă bucur de ea păstrand un
spirit imaculat şi vid. Din nefericire suntem incapabili să trăim fără
verbalizare. Procesul care constă in a inchide o experienţă trăită in
simboluri, in cuvinte, este originea gandurilor. Această reacţie devenită
mecanică, acest obicei de a reduce o experienţă trăită la cuvinte, sufocă
realul şi ucide viziunea sub o avalanşă de interpretări. Adevărul este minat,
mirarea este refulată. Nu mai răman decat cuvintele; cioburi, resturi, ce
dansează prin spiritul nostru, prin mintea noastră.
Gandurile
noastre nu sunt decat faruri şi ele au viaţă scurtă. Pentru a nu avea senzaţia
de lipsă, transpunem imediat orice mică experienţă in ganduri, in cuvinte, de-a
lungul intregii noastre vieţi. Sub acest noian de cuvinte, sub acest vacarm
mental, pierdem conştiinţa propriei noastre realităţi. Cum să mai renunţi la
această manie de a scleroza viaţa prin folosirea abuzivă a limbajului? Trebuie
stăpanită geneza gandurilor. Fiţi atenţi! Incercaţi să inţelegeţi, vă rog!
Vă
privesc. Ce se va intampla dacă aş continua să vă contemplu fără să transpun
nimic in cuvinte? Ceea ce s-ar intampla depăşeşte tot ceea ce v-aţi putea imagina
mai extraodinar la nivelul conştiinţei voastre. Mutaţia este indescriptibilă in
cel mai deplin inţeles al termenului. Ea se blochează de indată ce incercaţi
să-i atribuiţi o etichetă, de indată ce incercaţi să o gandiţi. Atunci cand vă
privesc fără cuvinte, deci fără cea mai mică reflecţie a ceea ce fac, constat
că un har divin inefabil se revarsă asupra mea şi că acest vid imaculat se
revarsă in toate direcţiile. Atunci cand cuvantul incetează să o mai limiteze
şi să o mai desfigureze, conştienţa işi schimbă direcţia şi disting puţin cate
puţin, in afara bărbaţilor şi femeilor din faţa mea, lumina care se află la
originea voastră, a tuturor. Ca şi cand m-aş trezi dintr-un vis, ca şi cum
spiritul meu s-ar desfăşura intr-o lumină şi intr-o pace infinite. Aş vrea să
faceţi şi voi experienţa acestei experienţe adevărate.
Feriţi-vă
de ideaţie. Nu formulaţi nici un comentariu. Nu vă descurajaţi. Este foarte
posibil să te lipseşti de limbaj. Recursul la cuvinte nu este la urma urmei
decat un obicei.
Noul
născut contemplă lumea şi ii răspunde fără medierea cuvantului sau al gandului.
El dispune de viziune pură şi directă. Mai tarziu copilul utilizează din ce in
ce mai mult unealta verbală, deoarece aceasta este utilă şi eficace in
contactele sale cu viaţa şi cu lumea exterioară; dar ceea ce este convenabil pe
acest plan, este o frană absolută in cunoaşterea de sine. Iată de ce trebuie să
vă regăsiţi cu toţii privirea inocentă a copilului, viziunea pură care vă va
arăta ceea ce sunteţi cu adevărat. Cuvintele şi gandurile v-au ajutat să
descoperiţi lumea. Vidul, virginitatea spiritului vă va deschide uşa esenţei
voastre, a identităţii voastre reale.
Iată ce vă cer.
Staţi
aşezaţi, liniştiţi, cu corpul destins, cu coloana vertebrală dreaptă. Nu vă
mişcati deloc. Respiraţi calm, fără nici cea mai mică crispare. Observati-vă in
linişte răsuflarea şi ascultaţi cu atenţie liniştită sunetele care vin din
exterior, fără a reacţiona, fără vorbărie mentală, fără să vă opriţi la absolut
nimic. Fiţi martorul, nimic mai mult. Lăsaţi-vă să alunecaţi la o stare de
conştienţă lipsită de cuvinte. Ţineţi-vă la distanţă de evenimente, captaţi
totul, dar de la distanţă. Mai ales nu vă concentraţi. Orice s-ar intampla, nu
vă implicaţi, rămaneţi neutri, senini. Inchideţi ochii, ascultaţi in linişte,
cu atenţie clară şi dulce, ciripitul păsărelelor, foşnetul copacilor, plansetul
unui copil, murmurul unui jet de apă.
Ascultaţi
şi atata tot. Veţi percepe mai intai forja plămanilor voştri şi pulsaţia inimii
voastre, apoi o linişte deosebită vă va invada. Veţi constata că in ciuda
zgomotelor inconjurătoare, liniştea va domni in voi. Veţi avea acces la o pace
neaşteptată, apoi vă veţi da seama de rarefierea gandurilor şi vă veţi apropia
de starea de conştienţă pură. In această sferă vidă de forme, atenţia voastră
se va intoarce spre locul real al originii voastre, spre adevăratul vostru
cămin. Veţi părăsi periferia şi vă veţi intoarce la voi acasă, in voi inşivă.
Privirea voastră părăsind suprafaţa, vă va revela progresiv tabernacolul in
care rezidă identitatea voastră profundă. Continuaţi in mod simplu să vă
observaţi gandurile, respiraţia, mişcările abdomenului. Nu reacţionaţi. Veţi
obţine un rezultat care nu va fi o invenţie mentală, ceva ce nu v-aţi imaginat
vreodată, va fi existenţa voastră, fiinţa voastră. Ea este coeziunea care ne
animă şi ne susţine pe toţi. Ea se revelează şi esenţa noastră apare in
sfarşit. Va fi o surpriză zguduitoare."
"CUNOAŞTEREA DE SINE"
OSHO RAJNEESH
OSHO RAJNEESH
